Semi-turist in Romania, partea I

Ca să încep cu începutul, m-am călătorit duminică până la Sinaia, cu treabă.

Prima dată mi-am zis că merg cu mașina, dar după câteva secunde mi-am amintit că tot ce înseamnă DN între Sibiu și Brașov (ruta cea mai scurtă din Timișoara) e în lucru, cu semafoare. OK, există și trenuri. Legătură bună din Arad, Inter City, am zis că o sa merg boierește.

Ce să vezi… vagoane noi nouțe, dar gândite pentru drumuri de maxim 3 ore, nu 9, câte am făcut eu. De ce? Păi cum naiba sa mergi 9 ore înghesuit în scaun, fără să-ți poți întinde picioarele?? Pentru că era vagon fără compartimente, un culoar pe mijloc, stânga-dreapta grupe de 4 scaune, 2-2 față-n față, cu măsuță în mijloc, și foarte apropiate. CHIN!

Sinaia. Potențial maxim. Exploatat la minim. Mizerie cât încape, drumuri ultra ciuruite, aglomerație, nesimțire, terase infecte în plin centrul stațiunii, turiști (culmea!!!) grămadă. Case private cu buruieni în jur, în față și-n spate. Lucrări municipale la care se lucra în reluare, praf, puține indicatoare turistice, dezordine în fațadele caselor, buticuri mici, meschine, în cutii ruginite, gherțoi de gherțoi cu maneaua manea peste tot… Deja-vu.. Sinaia e mai nou un cartier bucureștean, situat pe str. Valea Prahovei.

Mi-am terminat treaba marți la prânz, am rezistat tentației de a pleca imediat pentru a mai sta un pic cu niște oameni minunați pe care i-am cunoscut acolo. Am zis că iau rapidul de 8 și-un sfert de miercuri, că ăla sigur are compartimente. Avea, în schimb nu avea aer condiționat. Am dat 71 de lei ca să am întârziere de 1 ORĂ (!!!), să am o budă infectă și un vagon infect. Nu mai spun că nu mi-a verificat nimeni biletul în alea 9 sau 10 ore cât am făcut până la Arad. Pentru că nașii (am descoperit mai încolo) stăteau bine merci la vagonul restaurant, la aer condiționat,țigări și cafele.

Arad. Iau un personal spre Timișoara. A plecat cu jumătate de oră mai târziu, și a mai întârziat jumătate de oră pe traseu. Încă o ora întârziere. Într-o garnitură mai infectă, de zici că era tren de animale.

Timișoara. Ajung la 8 seara. Am făcut 12 ore pe un drum de 500km, pe care într-o țară obișnuită l-ai face în 5 ore. Adio, CFR! Ne mai întâlnim DOAR pe TM-B.