Private number

Vederea unui private number pe ecranul telefonului mobil nu-mi produce nici un fel de sentiment. Nu răspund, nu-s interesată. Indiferenţa e la ea acasă în momentul ăla. Mai ales dacă apelul e făcut în jurul orei 3-4-5 a.m., din experienţă asta e ora la care mă sună unii ecşi beţi (sau nu) sau ecşii beţi ai altora care au greşit numărul. Sincer, nu-s curioasă şi nici neliniştită “că dacă o fi ceva important”.

Prietenii îmi ştiu numărul alternativ de mobil. Pe fix răspund rar, chiar dacă sună. Ceea ce nu ştiu oamenii normali (cei care nu-mi sunt apropiaţi) e că am capacitatea de a adormi instantaneu dacă sunt trezită din somn (pe lângă cea de a adormi instant oriunde/oricând) şi de asta nici nu mă supăr pe prieteni când îmi deranjează somnul, pe lângă faptul că de multe ori îi confund cu alarma sau nu-mi amintesc că am vorbit cu ei. Rar, când mă plictisesc şi nu e dimineaţa de tot mai răspund, sau dacă nu-s singură pun pe respectivul să facă pe secretara.

Şi da, azi dimineaţă (4 a.m.) am primit un astfel de apel. N-am închis (aşa la derută să creadă că nici n-o să-i răspund dacă insistă). Am pus telefonul pe mut să nu trezească toată casa şi am dormit mai departe. Hehe, unii au impresia că le răspund dacă îşi ascund numărul.

Ah da, şi din obicei îmi pun telefonul pe silent când dorm, somnul meu e important fir-ar, azi am uitat.