Hotii de caciuli

Ăștia suntem noi. Noi, adică societatea noastră. Noi ne furăm singuri căciula, având grijă, totodată, să strigăm tare de tot HOOOȚIIIII!!!

Nu te-ai întrebat niciodată, atunci când ai mers în altă țară mai civilizată, de ce e lumea mai calmă? De ce oamenii nu se agită pe stradă? De ce lucrurile merg mai bine?

Merg mai bine pentru că fiecare își vede de treaba lui, încercând s-o facă mai bine. Nu cel mai bine. Ci în limita posibilităților sale, cât mai bine.

Și asta e diferența fundamentală între noi și alții, nu atracțiile turistice, șosele mai late și autostrăzile din belșug. Astea sunt consecințe. (mai mult…)

Read More →

Domnisoara N si dimineata de dupa

Parul ii unduia usor pe umerii paltonului si, din spate, silueta parea cunoscuta. Insa in aglomeratia de pe strazile din Lipscani, la ora pranzului, orice era posibil.

Nu i-am mai acordat atentie pana cand s-a oprit sa se uite intr-o vitrina, si atunci am zarit-o din profil.

Daca patesc iar ca data trecuta, mi-am zis, o sa-mi scada simtitor stima de sine, asa ca mi-am aprins o tigara si m-am oprit langa peretele unei case. Mizam pe faptul ca e prea absorbita de broderiile din vitrina, si nu se uita in spate.

Socoteala de-acasa…

Read More →

Antrenandu-ne pentru fericire

Facem tot felul. Ne imbracam, crezand ca asta ne defineste in ochii celorlalti. Ne ipocrizim ca o muratura, in sufletul nostru, crezand ca asta va fi arma noastra secreta; ca rautatile noastre ne tin in viata, sunt elixirul magic, regele plantelor, sursa de energie pentru scutul nostru protector.

Dar, de fapt, antrenandu-ne atata pentru fericire, uitam de ce, pierdem scopul din vedere, si ramanem doar cu vise neimplinite, cu sageti otravite infipte in noi, cu rani necicatrizate, cu obida.

Mai mult, ramanem cu ignoranta, cu visele uitate, cu ratarea momentului, pentru ca eram prea ocupati sa facem poze.

Si, desigur, cu gandurile notate in agenda primita de la Tarom, ca nu cumva sa zboare.

Read More →

Amnezii culinaro-lexice

Oare sunt singurul sătul de atâta bacon în mâncare? Îmi arde buza după o costiță, da’ nu se mai face. La alimentară, bacon. La Mc, bacon. La cârciumă, bacon.

De mult n-am mai auzit un cuvânt care să sune așa tembel.Bacon. E beicăn!!

Odată, la un real, am cerut expres costiță. S-a uitat tanti de 40 de ani care a crescut numai cu champinioane de după ploaie la mine, nedumerită: costiță? N-avem!
Bacon? Bacon avem.

Azi, într-un meniu scria cartofi țărănești cu bacon. Eu am cerut, apăsat, cartofi țărănești cu costiță, la care chelnerița se uită la mine zâmbind oarecum fericită: sunteți primul client care nu zice bacon. Deci nu sunt singur.

Hai să nu mai cerem bacon. Să cerem costiță, mama ei de costiță!

Read More →

Domnisoara N

Mai bine tăceam. Din toată coada la bilete, m-am trezit eu să strig la cel ce se băga în față, și-l bănuiam de pilos. S-a întors spre mine și mi-a arătat legitimația de servici… Omul lucra acolo! Murmure, priviri dezaprobatoare din coadă, de parcă aș fi fost nu știu ce scandalagiu.

În spatele meu, nu remarcasem până atunci, era o tipă cu palton lung, de tweed, un fular colorat în tonuri calde, brunetă. Mi-a prins privirea și a dat din cap aprobator. I-am mulțumit, tot din priviri, și mi-am reluat locul în coadă.

Îmi era rușine. Era una din zilele alea în care mă îmbracam doar ca să nu-mi fie frig, cu o vestă de un albastru decolorat, un tricou roșu pe sub, o geacă neagră peste. Ea, fular, mănuși, toată o armonie și un ton. (mai mult…)

Read More →

Din ’89

Aveam 8 ani la Revoluție, și într-o noapte m-a dus tata în piața Operei, să țin minte toată viața.

A parcat în spatele parcului de lângă hotelul Continental, și am mers de acolo pe jos. Înainte de intrarea în parcarea de azi de la Modex era un cordon de oameni care te verificau să n-ai arme, și imediat ce am trecut de ei am simțit nebunia.

Tata m-a ridicat pe umeri, să văd mai bine scena. Lângă noi era un TAB cu oameni cățărați pe el, la balconul Operei vorbeau niște domni, nu-mi aduc aminte cine și ce ziceau. Pe mine m-a lăsat mut imaginea pieței, ticsită de oameni. Nu cred că era literalmente loc să arunci un ac. Incredibil, și înmărmuritor. (mai mult…)

Read More →

Semi-turist in Romania, partea I

Ca să încep cu începutul, m-am călătorit duminică până la Sinaia, cu treabă.

Prima dată mi-am zis că merg cu mașina, dar după câteva secunde mi-am amintit că tot ce înseamnă DN între Sibiu și Brașov (ruta cea mai scurtă din Timișoara) e în lucru, cu semafoare. OK, există și trenuri. Legătură bună din Arad, Inter City, am zis că o sa merg boierește.

Ce să vezi… vagoane noi nouțe, dar gândite pentru drumuri de maxim 3 ore, nu 9, câte am făcut eu. De ce? Păi cum naiba sa mergi 9 ore înghesuit în scaun, fără să-ți poți întinde picioarele?? Pentru că era vagon fără compartimente, un culoar pe mijloc, stânga-dreapta grupe de 4 scaune, 2-2 față-n față, cu măsuță în mijloc, și foarte apropiate. CHIN! (mai mult…)

Read More →

Hai la mulți ani!

… și sănătate. Și un an de zece ori mai bun și mai plin decât ăsta. Nici ăsta nu a fost rău, dar se poate mult mai bine, pe ici pe colo. Vreau totuși să le mulțumesc prietenilor mei că mă ajută să rămân normal la cap. Prieteni noi sau vechi, dar cu care am legat relații foarte strânse.

Mulțumesc! Nu o uit eu nici pe mama, care mă susține în tot ce fac, oricât de stupid ar fi! Mulțumesc mama! Și îți mulțumesc ție, cititorule, care mi-ai fost alături! Hai că ne citim la anu’.

Read More →

Dacă vrei, poți!

Nu, nu vorbesc de proteste. Mi se cam rupe. Vorbesc de slăbit. Și întradevăr, dacă vrei cu adevărat, vei reuși. Nu e usor, nu e rapid, dar e sigur și e și sănătos. Voi da exemplul pe care îl știu cel mai bine: pe mine.

Eu am pornit de la 120kg și am ajuns acum la 105kg. Țelul meu e să am 90 – 95kg maxim (și cred că până la vară pe acolo mă voi situa!). Astă vară am început cu alergări, împins de la spate de cel mai bun prieten al meu. Mergeam de maxim 3 ori pe săptămână (că atât permitea timpul) iar după ce am terminat cu serviciul m-am băgat și la sală. Sala e sfântă! Cardio e sfânt! Acum alternez cardio (bicicletă) cu forță (tras de fiare).

În domeniul dietelor și mâncării în general nu prea pot să dau sfaturi. Eu pot mânca aproape orice și oricât. De exemplu, vacanța de iarnă am început-o cu 106kg, am mâncat cât trei porci iar după vacanță aveam vreo 104kg. Cât timp mănânci puțin mai cu cap (mai puțin și mai sănătos totul e ok. Somnul iar e un factor important. Corpul arde grăsime în timpul somnului, de aici și vorba că să nu mănânci seara. Dacă tu mănânci înainte de somn corpul va arde acea mâncare pe timpul somnului. Simplu.

Multă apă! Apa ajută foarte mult! Bea apă! Serios, du-te și ia-ți un pahar cu apă acum! Ai luat? Bun…

Pentru forță cele mai bune sunt flotările. Pentru acasă zic. Flotările lucrează cele mai multe grupe de mușchi în același timp. Faci spate, piept, triceps și biceps, și sper că nu am uitat nimic. La sală faci câte un exercițiu pentru fiecare. Foarte important la sală e să faci exercițiile corect. Dacă faci mult și prost, nu ajuni nicăieri.

Nu te forța prea mult. Dacă azi te forțezi, a doua zi de dimineață o să îți pară foarte rău. La fel și următoarele câteva zile! Dacă totuși ai febră musculară la o grupă de mușchi, lucreaz-o puțin. E adevărat că va trece. Te doare puțin dar pleci mai întreg decât ai ajuns.

Dacă nu ai un prieten care să îți arate ce și cum (mulțumesc Vali 😀 ) tipii de la sală știu ce îți trebuie dacă le zici ce vrei să obții! Și nu crede chiar tot ce e pe net.

Ah, da. Dacă iei sau ai luat vreodată pastile de slăbit, ești o cauză pierdută. Nici prafurile nu sunt bune. Decât dacă ești genul de om care nu pune pe el nici d-al dracu

Read More →

Ce amintiri vă leagă de primul PC?

Pentru că m-am născut cu calculator în casă nu mai tin minte atât de multe. Nu mai știu cum arăta sau ce configurație exactă avea, dar știu că avea monitor monocrom, verde. Altceva nu prea exista atunci. Și parcă era un 286. Și avea câteva jocuri de DOS, care semănau foarte tare cu alea de pe console. Țin minte că unul dintre jocuri, aduse de mama nu știu cum de la serviciu, ne-a virusat calculatorul în ultimul hal.

Mi se pare că avea hard de 200 de mega sau ceva de genul ăsta. Multe s-au schimbat de atunci și tehnologia calculatoarelor a ajuns departe, dar totuși mai e mult până departe 😛 .

Țin minte acum vreo 9 ani când mi-am luat vechiul calculator. Rămăsesem uimit cât de super e și cum merg toate chestiile pe el. Acum stă în sufragerie să se puna praful pe el. Înainte de a-l scoate din funcțiune i-am mulțumit pentru atâția ani frumoși. Fiind un înpătimit al tehnologiei, deja sunt curios peste 9 ani ce o să fie. Clar ăsta de acum va fi învechit și încet și cu spațiu puțin!

Deci, cum e cu primul calculator la voi?

Read More →