Movie week

Hehe, toată săptămâna trecută m-am uitat la filme, 13 în total. Nu sunt maniacă cu Oscarurile, deci nu despre ele e vorba. Îmi propusesem să văd mai multe, dar… somnul şi ieşitul în oraş. Ca şi concluzii: sunt fană Seth Rogen (absolut), fană Wes Anderson şi last but not least fană Bergman (Ingmar that is, deşi n-am vazut aşa multe filme de el). Din toate astea 13 cred că numai două mi-au dat feelingul de porcărie, asta în comparaţie cu restul. Aşa că:

Din categoria Seth Rogen: Pinapple Express, Superbad, The 40 Year Old Virgin. La primul cred că am râs cel mai mult şi e şi favoritul meu din toate filmele cu el (urmat de Knoked Up pe care l-am văzut atunci când a apărut), dar toate sunt funny.

Din categoria Wes Anderson: The Darjeeling Limited (de care am aflat de la Zee Movies) şi The Royal Tenenaums. Aici nu ma pot hotărî care-mi place mai mult. Amândouă sunt drama-comedy (comedie mai mult primul decât al doilea, zic eu), amândouă tratează cam aceeaşi tema: competiţia dintre fraţi (3 fraţi în ambele), abandonul copiilor de către părinţi, familia disfuncţională în general. Iar Wes Anderson are obiceiul să folosească aceiaşi actori: Angelica Huston, Owen Wilson, Bill Murray. În Royal Tenenbaums am avut aşa un feeling de Adams Family, mai ales ca unul din personaje (Margot) sora adopată tot timpul stătea la colţuri şi parea că scoate cuţitul din moment în moment, pe lângă Angelica Huston care a jucat-o pe Morticia în tinereţe. O să mai vad de la el, îmi place.

Din categoria Bergman: doar unul, Persona, pe care l-am văzut noaptea târziu şi mi s-a părut extrem de creepy, dar care sincer spun că m-a impresionat. Am recunoscut doar în filmul ăsta câteva teme prezentate zeci de ani mai târziu. Ştiam că Bergman a avut o mare influenţă asupra predecesorilor săi în ale cinematografiei (fie ea şi americană). Văzusem cu ceva timp în urmă The Seventh Seal şi m-a făcut curioasă.

Restul, pe lângă La Habitacion de Fermat recomandat de Richie (un fel de Cubul varianta light făcută de spanioli, destul de entertaining) şi Yes Man (pe care l-am văzut la cinema, dar care nu pot să spun că mi-a plăcut foarte mult), au fost câteva comedii uşoare, unele mai stupide, altele cu un oarecare subtrat: Forgetting Sarah Marshal şi Get Smart (stupid indeed spre utter crap), Igor (o animaţie aşa-şi-aşa, cred ca de la Incredibles n-am mai văzut ceva-de-genul care să mă dea pe spate, astea serioase gen Persepolis şi Waltz with Bashir nu se pun), Idiocracy, un film care mi-a amintit de Wall-E, insuficient promovat, despre viitorul planetei (am dat de el căutând un film cu Owen Wilson – blondul, dar am dat de frate-su Luke Wilson) şi ultimul film, văzut chiar aseară, Love and Death al lui Woody Allen, o satiră la operele scriitorilor ruşi (Crima şi pedeapsă am recunoscut, dar mai sunt şi altele pe care nu le-am citit, am de gând), cu discuţii filosofice (mai mult sau mai puţin serioase) şi chiar ceva secvenţa din Persona lui Bergman şi multe fraze şi faze din Seventh Seal.

Gata vacanţa, maxim 3 filme pe săptămână de acum încolo, poate nici măcar atât. Fir-ar…