Antrenandu-ne pentru fericire

Facem tot felul. Ne imbracam, crezand ca asta ne defineste in ochii celorlalti. Ne ipocrizim ca o muratura, in sufletul nostru, crezand ca asta va fi arma noastra secreta; ca rautatile noastre ne tin in viata, sunt elixirul magic, regele plantelor, sursa de energie pentru scutul nostru protector.

Dar, de fapt, antrenandu-ne atata pentru fericire, uitam de ce, pierdem scopul din vedere, si ramanem doar cu vise neimplinite, cu sageti otravite infipte in noi, cu rani necicatrizate, cu obida.

Mai mult, ramanem cu ignoranta, cu visele uitate, cu ratarea momentului, pentru ca eram prea ocupati sa facem poze.

Si, desigur, cu gandurile notate in agenda primita de la Tarom, ca nu cumva sa zboare.