Alcoolul, bărbaţii şi maşinile

…mă fac să borăsc uneori. Trebuie să recunosc că aceste trei lucruri sunt obiectul senzaţiilor mele de greaţă supremă.
Cu alcoolul nu am o istorie lungă, şi au fost numai 3 dăţi când am fost muci de beată, dintre care numai una din ele este însoţită de o poveste funny cu final relativ fericit. Pentru mine. Nefericit pentru vecinii de sub mine cărora le-am decorat fereastra cu salată bulgărească.

În rest beau cu moderaţie sau cât mă ţine portofelul şi chiar nu-s o persoană sensibilă, nu mi se face rău de obicei şi mahmureala se întâmplă doar după vodkă. Am tot auzit de alcohol killer şi simt că-l doresc acum. Azi m-a încercat toată ziua această senzaţie de mahmureală (cu tot cu durere de cap) şi mi s-a spus că am avut o faţă care exprima greaţă şi lipsa dorinţei de a mai trăi, care sincer reflecta felul în care mă simţeam fizic, deşi eu nu eram deloc nefericită sau sictirită.

Bărbaţii! De când mă ştiu au fost în stare să-mi întoarcă stomacul pe dos. De la cântăreţi la iubiţi şi până la oameni normali (blonzi sau roşcaţi) de pe stradă, au fost mulţi care mi-au dat senzaţia că o să le ofer prânzul cadou. Ah, fluturi în stomac, ce drăguţ… nu! E urât, zic, chiar mi se face greaţă. La concerte e cel mai rău cu soliştii, că pe lângă alcool şi muzică se mai pune şi vocea ălora. Of. De iubiţi, foşti sau prezenţi, nu zic. Iar de blonzi (şi roşcaţi) am mai scris.

Când nu mi se face rău de la alcool sau bărbaţi, am rău de maşină. Numa’ la Ralu (prietenă de-a mea) în maşină nu mi-a fost rău niciodată. Are ea un stil deosebit de a conduce, chiar dacă mai glumesc eu că nu mă pun pe scaunul mortului lângă ea. În rest, de la taică-miu (care e o oroare pentru mine din punctul ăsta de vedere) la restul prietenelor mele, şi până la taximetrişti sau soferi ocazionali, mi se face rau la frâne, accelerări şi curbe. Uneori nu recunosc, dar se vede pe mine că-s albă la faţă, dar de obicei spun că stilul de a conduce nu e compatibil cu modul meu de a privi viaţa.