Private number

Vederea unui private number pe ecranul telefonului mobil nu-mi produce nici un fel de sentiment. Nu răspund, nu-s interesată. Indiferenţa e la ea acasă în momentul ăla. Mai ales dacă apelul e făcut în jurul orei 3-4-5 a.m., din experienţă asta e ora la care mă sună unii ecşi beţi (sau nu) sau ecşii beţi ai altora care au greşit numărul. Sincer, nu-s curioasă şi nici neliniştită “că dacă o fi ceva important”.

Prietenii îmi ştiu numărul alternativ de mobil. Pe fix răspund rar, chiar dacă sună. Ceea ce nu ştiu oamenii normali (cei care nu-mi sunt apropiaţi) e că am capacitatea de a adormi instantaneu dacă sunt trezită din somn (pe lângă cea de a adormi instant oriunde/oricând) şi de asta nici nu mă supăr pe prieteni când îmi deranjează somnul, pe lângă faptul că de multe ori îi confund cu alarma sau nu-mi amintesc că am vorbit cu ei. Rar, când mă plictisesc şi nu e dimineaţa de tot mai răspund, sau dacă nu-s singură pun pe respectivul să facă pe secretara. (mai mult…)

Read More →

Movie week

Hehe, toată săptămâna trecută m-am uitat la filme, 13 în total. Nu sunt maniacă cu Oscarurile, deci nu despre ele e vorba. Îmi propusesem să văd mai multe, dar… somnul şi ieşitul în oraş. Ca şi concluzii: sunt fană Seth Rogen (absolut), fană Wes Anderson şi last but not least fană Bergman (Ingmar that is, deşi n-am vazut aşa multe filme de el). Din toate astea 13 cred că numai două mi-au dat feelingul de porcărie, asta în comparaţie cu restul. Aşa că:

Din categoria Seth Rogen: Pinapple Express, Superbad, The 40 Year Old Virgin. La primul cred că am râs cel mai mult şi e şi favoritul meu din toate filmele cu el (urmat de Knoked Up pe care l-am văzut atunci când a apărut), dar toate sunt funny. (mai mult…)

Read More →