Cum sa NU minti…

Mda, deci tocmai am avut parte de o portie buna de ras acum cateva minute…
Ideea e ca sansele sa se intample asa erau foarte mici, si totusi s-a intamplat. Deci, intrasem intr-un magazin local unde vanzatorul si in acelasi timp proprietarul se intampla sa fie bunicul unei colege. Din moment ce am intrat in acelasi liceu (eu fiind singurul din zona care am intrat la liceu cu ea si la acelasi profil) s-a gandit ca ar fi o idee buna sa imi ceara numarul de telefon sa i-l deie nepoata-si ca sa tinem legatura si chestii de genu’ (suntem si rude deci nu va ganditi la obscenitati).

Problema e ca telefonul meu e pe moarte (ecranul e alb, nu vad nimic) si nici nu ma preocup sa imi iau altu’ prea curand, deci sta mai mult inchis. Doar ca azi am avut o “urgenta” si a trebuit neaparat sa il tin deschis, chiar daca practic nu vedeam nimic pe ecran. Deci, revenind la chestiunea cu magazinu’, nenea ala imi cerea numaru’ de telefon, si eu nu stiam ce sa ii zic pe moment, ca nu il stiu (da, nu imi stiu propriul numar de telefon, si?) si nici nu pot sa scot telefonu’ sa ii zic, si i-am zis pur si simplu ca nu mai am telefon, ca s-a stricat (idee proasta) si ca vorbesc eu cu nepoata-sa “pe internet”.

Dupa ce a mai insistat cu intrebarea de vre-o doua ori, si eu continuund sa ii dau acelasi raspuns, a “cedat”. M-am intors si chiar cand sa ies din magazin mi-a sunat telefonul. Practic am iesit din magazin de parca eram de Duracell… Nu m-am mai uitat inapoi (instinct probabil).
P.S.: daca postu’ asta suna ca un cacat imi cer scuze (vorbeam la telefon).

Read More →

Ce carti citesc in vara asta

Stefan mi-a trimis o leapsa in care tre’ sa zic ce intentionez sa citesc in vara asta, initial nu am vrut sa raspund, din cauza simplului fapt ca nu am o lista cu n-spe carti pe care intentionez sa le devorez. Oricum, m-am razgandit, dupa cum vedeti, si am sa accept leapsa.

Printre putinele carti pe care le-am citit si m-au impresionat a fost “Colectionarul”, de John Fowles. Ce pot spune, romanul ala e super, si Fowles are un mod unic de a scrie, un mod unic de a se juca cu mintea si imaginatia ta, te face sa simti si sa traiesti actiunea. Si suspansul, oh, practic nu poti lasa cartea din mana indiferent daca ti-e foame/ti-e somn/te dor ochii sau persoana de langa tine naste, esti parca rupt de realitate, si citesti cu sufletul la gura, nerabdator sa afli soarta personajelor.

Asadar, vara asta vreau sa citesc “Iubita locotenentului francez” si “Magicianul” (ati ghicit, de John Fowles). Recomand acest autor tuturor celor care nu stramba din nas cand vine vorba de citit o carte buna.

Read More →